Categorii
(mini)cronici

„Seducătorul domn Nae. Viața lui Nae Ionescu” de Tatiana Niculescu

Ce personalitate uriaşă în spatele unui nume atât de banal! De altfel, Nae Ionescu şi-a publicat la început articolele sub pseudonim din cauza acestui complex (de pildă, în „Noua revistă română” semna drept Mihai Tonca)… Tatiana Niculescu a ajuns firesc la Nae Ionescu după ce a scris biografii despre Regina Maria, Regele Carol al II-lea, Regele Mihai sau Corneliu Zelea Codreanu şi a reuşit să surprindă contradicţiile care au făcut parte din viaţa acestui profesor de filosofie născut la Brăila, care a devenit maestrul unor mari gânditori precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian sau Constantin Noica. Multe lucruri m-au surprins la Nae Ionescu şi o să spun numai câteva aici: că a învăţat foarte repede şi bine limba germană, că a scandalizat atât de puternic conducerea Bisericii Ortodoxe Române, încât patriarhul Miron Cristea a cerut să fie pictat în locul diavolului pe zidul unei biserici, că a scris foarte mult despre religie, dar şi-a înşelat soţia (deh, alte vremuri, alte prinţipuri), şi nu în ultimul rând faptul că avea o capacitate uluitoare de a fascina. Mircea Vulcănescu a scris aşa: „Omul acesta atât de atrăgător îşi înzecea puterea de seducţie prin aerul sec cu care ştia să te respingă”. Nae Ionescu mi s-a părut impresionant şi atunci când umplea singur mai multe rubrici din „Cuvântul”, semnând cu pseudonime diferite, şi în multe alte situaţii, inclusiv în relaţia cu Regele Carol al II-lea sau cu legionarii, care avea, până la urmă, să-i fie fatală.

Categorii
(mini)cronici

“Lifespan” de David A. Sinclair

NMN, resveratrol şi metformină – da, ştiu, sunt termeni necunoscuţi acum, însă nu vor mai fi după ce veţi citi „Lifespan” – sunt chestiile pe care le ia zilnic Dr. David Sinclair ca să-şi prelungească viaţa. Şi ar mai fi: vitamina D, vitamina K2 și aspirină (doze clar stabilite, le veţi găsi în carte). Apoi, şi-a redus consumul de zahăr, pâine şi paste, uneori sare câte o masă, mai ales pe cea de prânz, îşi face des analizele de sânge, aleargă şi ridică greutăţi, nu fumează, evită expunerea excesivă la ultraviolete, razele X și scanările CT, şi ţine cât se poate de răcoare în jurul său. Sinclair e printre primii 100 de oameni ca influenţă, conform revistei Time, iar cartea asta, ca idee principală, mizează pe faptul că îmbătrânirea este o boală. Bazându-se pe cercetări ştiinţifice pe care le-a făcut împreună cu colegii săi, David Sinclair este foarte optimist în legătură cu creşterea speranţei de viaţă. Nu, planeta nu se va suprapopula – se pare că deşi populaţia globală a crescut numeric în ultimele decenii, ritmul nu se va păstra din varii motive (găsiţi totul în carte). „Lifespan” este şi o propagandă pentru cercetare şi, când mizează pe ideea că îmbătrânirea este o boală, caută să convingă liderii mondiali să acorde prin bugetele fiecărei ţări mai mulţi bani pentru cercetarea specializată şi să suporte, ca decontare, medicamentele dovedite că ajută la prelungirea unei vieţi sănătoase. Sunt cifre şi date clare care conving că David Sinclair are dreptate. Se prea poate să vedem, pe durata vieţii noastre, cum unii ating lejer vârsta de 120 de ani. Copiii noştri îi vor cunoaşte pe cei de 150 de ani.