Gluma la care nu mai râde nimeni

Din şirul ironiilor triste cu care m-a mângâiat această ediţie a Jocurilor Olimpice, faptul că rămâne cu imaginea neafectată numai cea care nu a mers la Rio mi se pare un soi de croşeu la adresa intenţiilor lui Pierre de Coubertin. Nu mai este important să participi, ci să-ţi salvezi …

Anomaliile noastre

De fiecare dată când sunt călător prin țări străine, mai ales prin cele vestice și dezvoltate, le remarc plusurile. Nu fără invidie și nu fără aviditatea celui care ar vrea să păstreze cât mai mult din minunăţiile pe care le întâlneşte, să le bage cumva în buzunar şi să le …

Ce s-a schimbat după Colectiv?

Această întrebare nu vine de la mine, ci de la una dintre supravieţuitoarele incendiului de la Clubul Colectiv. Ataşată la capătul unui mesaj de numai câteva paragrafe emoţionante, ai zice că nu are cum să te lase indiferent. Doar că realitatea a demonstrat contrariul. Incendiul însuşi, în loc să ne …

Primul meu bâzâit recunoscător

Exact genul de moment în care mi-ar fi plăcut să mă transform într-o viespe, după cum scria cândva Antoaneta Ralian. O viespe care să fi înţepat pe cineva pe care-l detesta. În cazul meu, detestatul era un bărbat la vreo 35 de ani, bărbos, care se proptise la nici jumătate …

Cenzura ca un peşte cu lămâie

Am urmărit-o recent pe Ana Blandiana vorbind la Biblioteca Naţională despre cenzură. Câteva instituţii, între care şi Academia Civică, pe care o conduce poeta încă de la înfiinţare (1995), au considerat actual subiectul. Nu s-au înşelat. Sala în care m-am refugiat într-o după-amiază de vineri a fost plină. S-au adus …

“Moartea lui Siegfried”, de Octavian Soviany

De o complexitate şi o adâncime istorică rar întâlnite în literatura noastră de azi, cel mai recent roman al lui Octavian Soviany pare să-şi tragă seva dintr-o idee simplă, dar mare, tratată cu seriozitate pe aproape 500 de pagini:

“Moştenim, fără să ne dăm seama, de la înaintaşi nu doar

Cu gândul peste mări şi ţări

Există un tip în America, și spun America pentru a vă arunca brusc într-un spațiu gigantesc în care să orbecăiți după omul meu, așadar există un tip, pe care-l cheamă Sierra, chiar așa, Sierra, ca pe o serie de mașini, iar Sierra „al meu” ce face el, drăguţul, la trecerea …