India de după gard – despre „Dincolo de frumuseţea perenă” de Katherine Boo

Autoarea, Katherine Boo – jurnalistă de investigație, premiată, colaboratoare la New Yorker, cu foarte multă muncă de cercetare a vieții celor săraci.

Cartea – premiată și ea, și apreciată de publicații cunoscute, și de nume mari, între care Junot Diaz (Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao).

Povestea – o documentare profundă asupra vieții din mahalaua indiană.

Cu plecare din Annawadi, un conglomerat de maghernițe și oameni din apropierea aeroportului din Mumbai, Katherine Boo ne invită să descoperim India fără poleială.

O carte paradoxală, foarte interesantă și ciudată, pentru că, deși se apleacă foarte mult asupra chinurilor și dramelor pe care sunt obligați să le trăiască locuitorii mahalalei, nu oferă soluții. Nu vezi lumina din cartea asta, deși personajele sale, extrem de vii, dureros de vii, au un soi de speranță, altoită de la cea din dicționar.

Orice locuitor al mahalalei știe că poate scăpa de sărăcie doar în trei moduri:

  • găsirea unei nișe antreprenoriale, după cum ni se arată aici cu niște termeni puțin cam „office”; asta ar însemna să faci rost de bani printr-o afacere; o familie şi-a găsit „nişa” selectând gunoaie şi vânzându-le mai departe;
  • datul din coate şi încercarea de a ocupa o funcţie în conducerea comunităţii; asta ar însemna intrarea în politică, deşi e cam mult spus politică, după cum e prea mult spus „conducerea comunităţii”, cât timp comunitatea rămâne total dezorganizată, cu reguli şi legi interpretabile, şi cu un nivel al corupţiei emblematic nu doar pentru mahala, ci şi pentru întreaga ţară;
  • educaţia, învăţământul; asta e o nişă şi mai subţire decât cea antreprenorială; prea puţini reuşesc, iar pentru a avea cât de cât o şansă, familiile elevilor fac sacrificii uriaşe. „Câteva zeci de părinți din mahala trăiau cu roti (un fel de pâine nedospită) și sare ca să poată plăti taxa la școli particulare.”

Viaţa din mahala nu ar fi chiar atât de dură dacă oamenii ar fi mai buni. Însă e acolo o colcăială şi o răutate mai ceva ca la noi. Vecini care se privesc după gard, care se bârfesc şi se pârăsc, totul în numele luptei pentru supravieţuire. Pare chiar că răutatea e genetică, iar codul moral este predat greşit de la o generaţie la alta.

„O tânără din mahala trebuia mereu să pună în balanță valoarea oricărei potențiale interacțiuni cu un bărbat și zvonurile pe care avea să le inspire.”

Cum ar veni, săraci-săraci, dar morali. Ne amintim, desigur, de „Gura satului”, ca şi cum nuvela lui Slavici ar acoperi Ferentariul de azi, precum şi de „Groapa” lui Eugen Barbu.

Cartea lui Kate Boo, inclusă în colecţia de ficţiune narativă a Editurii Publica, este scrisă ca un reportaj social extins. Emoţionant, deşi parcă pe alocuri se simt expresiile căutate, de unde o uşoară senzaţie de nefiresc, reportajul atrage atenţia şi asupra contrastului pe care îl propune astăzi India. El este evidenţiat şi de titlul excelent ales. „Frumuseţe perenă” scrie pe un zid de beton care separă aeroportul de mahala, fiind o reclamă la nişte plăci de gresie în stil italian. De o parte a zidului, se află Şoseaua Aeroportului, „inutil de curată”, de cealaltă parte, mahalaua, un loc în care India se regăseşte răsturnată, cel puţin în aparenţă.

„În Occident și în rândul unei părți a elitei indiene acest cuvânt, corupție, avea conotații pur negative; era un obstacol în calea ambițiilor moderne, globale ale Indiei. Dar pentru săracii unei țări în care corupția fura o mulțime de oportunități, corupția era una dintre oportunitățile reale care le rămâneau.”

După ce citeşti aşa o carte, te întrebi la ce foloseşte ea şi dacă o carte poate să însemne mai mult decât nişte emoţie globală şi nişte premii. Dacă peste 20 de ani Annawadi e tot acolo, iar oamenii vor trăi tot din gunoaie, trădare şi bârfe, înseamnă că n-a folosit la nimic. Pe de altă parte, aş citi acelaşi gen de carte despre o comunitate similară din România.

Katherine Boo, “Dincolo de frumuseţea perenă. Viaţă, moarte şi speranţă în oraşul de jos din Mumbai”, Editura Publica, 2016, 320 de pagini, traducere: Paul Slayer Grigoriu

Cartea este disponibilă pe elefant.ro, libris.ro şi pe site-ul editurii.

Leave a Reply

Your email address will not be published.Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.