„Intervenţia” de Dinu Guţu

Îţi poţi imagina lesne cam cum e scrisă cartea lui Dinu Guţu dacă te uiţi pe coperta a patra şi vezi cine o recomandă: Adrian Schiop şi Vasile Ernu. Adrian zice că Dinu face „treabă bună” în două zone – cea a scriitorilor de proiecte ONG-iste şi cea a ultraşilor –, în timp ce Vasile apreciază că „Intervenţia” este povestea unei generaţii în derivă.

Căutând o formulă între cei doi „referenţi”, aş spune că Dinu Guţu a scris un soi de mărturie a marginalităţii, unde marginalitatea înseamnă două universuri aparent diferite: lumea suporterilor de fotbal şi lumea celor care lucrează la diverse proiecte ONG.

Personajul lui Guţu e un tânăr care se învârte în cele două lumi şi îşi povesteşte experienţele în stilul şi cu ardoarea romanului „Soldaţii”, care l-a făcut cât de cât cunoscut pe Adrian Schiop acum câţiva ani. De fapt, îl poţi ghici pe Adrian printre personajele cărţii, semn al unei amiciţii mărturisite şi în pagina de „mulţumiri”, unde Adrian este numit „tovarăş”.

Grăbit şi nefinisat, romanul reuşeşte totuşi o paralelă între lumea ultraşilor şi cea a ONG-iştilor. Lumi atavice, dar parcă mai unită cea a ultraşilor, care deşi uneori fac glume unii despre alţii, sunt solidari şi empatici.

„Mergem cu o sută cincizeci la oră pe o şosea neluminată, spre un meci fără vreo miză, cu ficaţii în piuneze. Ne mai bucură doar băutura şi prezenţa noastră absurdă. Mergem spre alt meci din prima ligă unde nu se joacă fotbal, unde nu vine nimeni şi nu se-ntâmplă nimic.”

Fotbalul aproape că nu contează. Nu despre fotbal este vorba aici, ci despre un spirit de gaşcă pe care fotbalul nu face decât să-l mijlocească. Fotbalul e doar un pretext pentru beţiile de dinainte şi de după meciuri ori pentru alte forme de a degaja energiile negative.

Bătaia ori subtilizarea steagului echipei adverse sunt forme în care defulează nemulţumirile din cealaltă lume, aşa justificându-se, cred eu, alternanţa capitolelor în care este vorba despre ultraşi ori despre universul proiectelor ONG.

Ar fi putut fi un roman mult mai bun dacă ar fi avut acceleraţie, personaje mai bine conturate şi mai puţine „burţi”. Aşa, e recomandabil fanilor dinamovişti, pentru că despre ultraşii echipei Dinamo e vorba aici (deşi, dacă echipa n-ar fi fost numită, poate ar fi fost mai bine), şi celor care încă mai citesc literatura română contemporană de la marginea literaturii române contemporane.

Dinu Guţu, „Intervenţia”, Editura Polirom, 2017, 216 pagini

Carte disponibilă pe libris.ro şi pe site-ul editurii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *