• „Hippie” de Paulo Coelho

  • „Între mine şi lume” de Ta-Nehisi Coates

  • „Jurnalul unui medic militar, 1917-1918” de…

  • „Străinul” de Albert Camus

  • „Lucruri nespuse” de Azar Nafisi

Articole recente

Povestea unui om fără trei membre

Este de fapt povestea unui fotograf, Giles Duley, care şi-a pierdut picioarele şi un braţ în urma unei explozii din Afganistan. Dacă vă place prea mult articolul din The Guardian, vă rog să nu vă inspiraţi pentru un roman. Păstraţi subiectul pentru mine. 🙂 Situl fotografului – aici.…


BookLand, maraton printre malluri

Am aflat că târgul urban de carte, la care am fost cu plăcere în primăvară, urmează să aibă o ediţie nouă în Bucureşti, câte o săptămână în fiecare din cele opt malluri. Între 1 noiembrie şi 23 decembrie, cu începere la Liberty, suntem aşteptaţi (sper) cu preţuri mai mici chiar …


Surpriza Dovlatov

Zâmbet larg în dimineaţa asta. Prietenul care mi-a dat primul Dovlatov spre lectură, mi l-a adus şi pe al doilea. Fără să ştie că am blog. Şi fără să ştie că-mi doresc să citesc şi “Compromisul”, aşa cum scrisesem în prezentarea “Geamantanului”. Uneori, viaţa asta e simpatică.…


Toate romanele lui Dan Lungu sunt e-book-uri

În iad toate becurile sunt arse, Cum să uiţi o femeie, Sunt o babă comunistă şi Raiul găinilor. Fals roman de zvonuri şi mistere au apărut în varianta e-book. Şi dacă vreţi să ştiţi mai multe despre Dan Lungu, citiţi interviul de aici.…


Povestea obiectelor din geamantanul unui emigrat

S-a-ntâmplat să primesc spre lectură „Geamantanul” lui Dovlatov cam la o zi sau două după ce dragos c o prezentase pe chestii livreşti. Coincidenţa asta, ca un prieten să creadă că mi-ar plăcea cartea, în timp ce altul s-o citească şi s-o deschidă pe net, m-a convins să las …


Radu Aldulescu: “Orbitorul lui Cărtărescu e praf şi pulbere…”

În “Luceafărul de dimineaţă”, revistă publicată cu sprijinul Uniunii Scriitorilor, apare următoarea afirmaţie:

“Orbitorul lui Cărtărescu e praf şi pulbere pe lângă romanele lui Eugen Barbu, ca să nu mai spun de romanele lui Murakami sau de Biblie.”

Articolul, pe care îl puteţi citi integral aici, este o prezentare …


Matei Brunul

Lucian Dan Teodorovici se înscrie pe lista scriitorilor români contemporani de care m-am ataşat fără să-mi dau seama. De câţiva ani, citesc literatura noastră mai mult din curiozitate şi am multe cărţi ale unor scriitori de care ulterior nu am mai auzit. Şi că tot am ajuns aici, privesc pe …


De ce mă bucur că am Kindle

Păi da, am uitat să mă laud şi aici că am Kindle. 🙂  Ca niciodată, am reuşit să citesc aproape tot drumul Sibiu-Bucureşti. Cu o carte tipărită, în tremurul autocarului, mi-ar fi obosit ochii în cel mult o oră. Aşa, am mărit puţin fontul şi nu am avut nicio problemă. …


Maniera de a înfrânge

Pe la Răzoare, opresc la roşu. Pe trotuar, o mamă discută cu fetiţa. E opt jumate seara. Lângă ele, legate şi sprijinite de perete, două saltele slinoase. Alături, niscaiva pungi umflate, din câte se pare, cu haine. Deşi e frig de nu suport să ţin geamul deschis, mama şi fetiţa …


Opalul din bibliotecă – “Pobby şi Dingan” de Ben Rice

Se-ntâmplă să ai în bibliotecă o carte, nu mai mare de 110 pagini, cu scris lăbărţat, o carte peste care se-aşează praful pentru că e atât de subţire încât nici pămătuful nu o atinge. Când o găseşti totuşi, ai o revelaţie. Ea ascundea un mesaj mai puternic decât multe dintre …



Interviuri

Radu Paraschivescu: „Imaginea va continua să colonizeze teritorii peste care stăpânea altădată cuvântul”

Există la Editura Humanitas o serie de volume intitulată „12 cărţi despre lumea în care trăim”. Pe seama acestei serii, editura a gândit şase dezbateri, care vor lua în discuţie volumele. Astfel, prima dezbatere (detalii despre ea aici) este stârnită de „Civilizaţia spectacolului” de Mario Vargas Llosa şi

Ioan T. Morar: „Am câştigat lucruri care contează, mai ales liniştea”

Departe de raiul din Provence, dar în căldura Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere de la Iaşi (FILIT), am discutat cu Ioan T. Morar la o cafea (doar neagră, fără zahăr) despre cele mai recente romane ale sale, despre Franţa, unde locuieşte deja de ani buni, Transnistria şi Odessa, dar

Evald Flisar: „Singura formă de a ordona lumea este de a o transforma în poveşti”

După ce am citit „Observatorul”, roman apărut în acest an la Editura Pandora M, m-am pregătit de întâlnirea cu slovenul Evald Flisar urmărindu-i cam toate înregistrările de pe youtube în care vorbea în limba engleză. Aşa, am aflat că este la a treia soţie şi că a lucrat cândva

error: Conţinut protejat împotriva copierii