„Pânza Charlottei” de E.B. White

Text scris de Crina Maria Băncilă (10 ani)

Ca în vechile basme, toți cei care au făcut o faptă bună fără a se gândi la o recompensă sunt răsplătiți cu daruri demne de isprăvile săvârșite. Poate că acel lucru va face să îți schimbi viața în  bine sau în rău, asta depinde de tine și de isprava săvârșită.

În această carte este vorba despre o prietenie minunată și adevărată. Asta deoarece a fi prieten cu cineva înseamnă să îi accepți și lucrurile bune și cele mai puțin bune.

Wilbur, un porcușor mic, drăguț și foarte încrezător în el, s-a împrietenit cu o păienjeniță curajoasă. După părerea mea, la prima vedere, această prietenie pare imposibilă din diverse motive: pentru că este o poveste fantastică, ori te gândești că nimeni indiferent cât de prietenos ar fi nu poate sta prea mult alături de celălalt amic pentru că își dă seama că nu au prea multe în comun. Totuși, dacă observi mai în amănunt, astfel  de situații pot fi totuși reale și se pot întâlni și în viața reală. Mulți copii chiar și de la mine de la școală sunt prieteni foarte devotați și asta doar pentru un lucru mărunt, pentru că putem să ne distrăm și să râdem împreună. Cred că acum ați înțeles că prietenia adevărată este doar alegerea fiecăruia dintre noi.

O astfel de prietenie este descrisă și în această carte. Charlotta, păienjenița din hambar, era o ființă uluitoare și aici nu mă refer la detalii din exterior cum ar fi cele opt picioare și cei cinci ochi. Ea este personajul principal al acestei cărți care nu se lasă niciodată când are de rezolvat o problemă importantă. Acest lucru este valabil și în prietenia ei cu Wilbur.

Prietenia dintre cei doi s-a legat chiar din pricina dorinței lui Wilbur de a avea un prieten în hambarul fermierului. În acea noapte, când acesta își plângea de singurătate, a auzit o voce subțirică care i-a spus: „ Eu vreau să fiu prietena ta, Wilbur”. Porcușorul a întrebat speriat: „ ce este? Unde este? Și cum o cheamă?”, iar vocea subțire i-a răspuns: „Totul se va lămuri dimineața”.

Pentru că v-am făcut curioși despre ce înseamnă prietenia adevărată vreau să vă povestesc întâmplarea mea favorită din această carte.

Plimbându-se pe lângă casa stăpânilor, Wilbur a auzit că va deveni fripturică de Crăciun, așa că a început să plângă în hohote și să se vaiete: „Destul! Nu vreau să mor. Ajutor! Să mă ajute cineva!” În acest moment de disperare, Wilbur nu ar fi fost în stare să găsească o soluție pentru a scăpa de ceea ce auzise, dacă nu ar fi fost prin preajmă Charlotta. Foarte încrezătoare, păienjenița a acceptat provocarea de a îl salva pe porcușor de la moarte. Peste câteva zile ea găsește soluția acestei probleme.

Dar pentru că nu vreau să vă spun totul, am plăcerea de a vă invita să citiți chiar voi minunata aventură a Charlottei și a lui Wilbur.

E.B. White, „Pânza Charlottei”, Editura Arthur, 2015, 200 de pagini, traducere din engleză de Florin Bican

Poţi cumpăra cartea de la elefant.ro, libris.ro sau de pe site-ul editurii.

Crina, autoarea cronicii, este o fetiţă isteaţă din Bucureşti. Cum îi plac mult cărţile, am rugat-o să scrie despre lecturile ei recente.

Până acum, a mai scris despre: „Neîmblânziţii. Băiatul care vorbea cu corbii” de Jacob Grey (Editura Nemi), „Minunea”  de R. J. Palacio (Editura Arthur), „Gregor pământeanul” (Seria Cronici din subpământ, partea I) de Suzanne Collins (Editura Nemi) şi “Marele Uriaş Prietenos” de Roald Dahl (Editura Arthur).

1 thought on “„Pânza Charlottei” de E.B. White

Leave a Reply

Your email address will not be published.Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.