Pentru o mai bună cunoaştere a spiritului românesc

Intră în frumoasa tradiție a ultimilor ani, popularizată nu doar de Editura Polirom, la care am remarcat cele mai multe volume de gen, să readucă în prim-plan jurnalele de călătorii. Amintesc numai două titluri de excepţie: Mihai Tucan Rumano, Sub soarele Africii răsăritene, şi Dimitrie Ghika-Comăneşti, O espediţie română în Africa, ambele bucurându-se de câte o prefaţă din partea profesorului Mircea Anghelescu, care face aici, în Lâna de aur. Călătorii şi călătoriile în literatura română, ceea ce, poate, mulţi istorici şi critici literari ar trebui să facă: o sinteză care, pe „felia” lor de pricepere să contribuie la o mai bună cunoaştere a spiritului românesc.

La prima vedere, poate părea scorţoasă o astfel de carte încadrată la critică şi istorie literară, însă nu e deloc aşa, pentru că domnul Anghelescu a scris nu un volum rece de consemnări şi comparaţii şi interpretări elitiste, ci mai degrabă o colecţie de poveşti pe înţelesul tuturor despre literaţii importanţi ai României, călătoriile şi impresiile lor şi, mai ales, despre modul în care aceştia înţelegeau să-şi folosească oportunităţile în interes naţional. Poate e nevoie de precizarea că în momentul în care-şi începe domnul Anghelescu incursiunea – începutul secolului XIX, cu Gheorghe Asachi, internetul nu era nici măcar o alăturare ciudată de litere, iar reţelele de socializare se întrupaseră numai în serate şi reuniuni de familie. Astfel că intelectualii care mergeau în străinătate fie la studii, fie în călătorii de recreere, aveau tot interesul să-şi decanteze în scris avalanşa de imagini impresionante de care aveau parte. Iată, de pildă, cum trăia Gheorghe Asachi prima vedere a Romei, unde mersese să studieze ştiinţele exacte şi ingineria:

“Roma samănă astăz cu o bătrână fiinţă ce au vieţuit o mie de ani în frumsaţă, în putere şi în strălucire; agiungând apoi la bătrâneţă, s-au dedat evlaviii, ca unui singur mijloc de mântuire!”

Structurată în trei părţi, care întinde istoria literară a călătoriilor de la amintitul Asachi şi Costache Negruzzi ori Dinicu Golescu până la Camil Petrescu, Mihail Sebastian ori Geo Bogza, Lâna de aur face un lucru rar pentru cărţile care apar astăzi în limba română: trezesc în tine emoţia românismului, orgoliul unor ani şi al unor oameni care ţineau la pământul lor. Deşi umblau peste tot prin lume şi se minunau precum Iancu Alecsandri, care evidenţia la Londra inclusiv existenţa unei berării care consuma zilnic zeci de mii de litri de bere, aceşti oameni de cultură pe de o parte comparau tot ce vedeau cu frumuseţile de acasă (care nu ieşeau deloc în dezavantaj), iar pe de altă parte făceau sugestii despre cum şi ce am putea adapta noi ca să ajungem, la anumite aspecte, ca ei: industriaşul Bazil Assan, aflat în 1898 la Canton, scria că România ar avea de câştigat în urma unui comerţ cu ambalaje de lemn pentru ceaiul indian.

Lâna de aur se citeşte greu, pentru că are la purtător o cantitate imensă de informaţii, dar e savuroasă. Recomand servirea în porţii mici, de fiecare dată când iubitorul de frumos are nevoie de o evadare, chiar şi numai livrescă.

Mircea Anghelescu, Lâna de aur. Călătorii şi călătoriile în literatura română, Editura Cartea Românească, 2015

Poți cumpăra cartea de la elefant.ro, libris.ro sau de pe site-ul editurii.

Leave a Reply

Your email address will not be published.Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.