Categorii
(mini)cronici

„De mine viaţa şi-a tot râs” de David Grossman

Acum mulţi ani, David Grossman a întâlnit-o pe Eva Panić-Nahir, o femeie cunoscută în Iugoslavia, despre care s-au scris biografii şi cărţi documentare. Eva i-a povestit scriitorului despre trecutul ei, iar acesta, mult mai târziu, şi cu acordul Evei, a transformat totul într-o poveste, în care Eva devine Vera, iar această Vera este arestată.

Este toamna anului 1951, iar soţul Verei, Miloš, ofiţer în cavaleria mareşalului Tito, tocmai s-a spânzurat. Vera, evreică şi activistă în contraspionajul Armatei de Eliberare Naţională a Iugoslaviei, este forţată să semneze un document prin care ar recunoaşte că Miloš, ofiţer în cavaleria mareşalului Tito, ar fi fost spion sovietic al lui Stalin.

„De mine viaţa şi-a tot râs” (Editura Polirom, 2020, traducere din limba ebraică de Gheorghe Miletineanu) porneşte de la acest moment teribil, dar nu rămâne aici. Vera nu semnează documentul respectiv, pentru că dragostea pentru Miloš depăşeşte orice. Nici măcar ideea că fiica ei, Nina, va ajunge pe stradă, iar ea va fi nevoită să suporte chinul de la Goli Otok, „gulagul lui Tito”, nu o convinge pe Vera să trădeze.

Şi de aici practic începe romanul lui David Grossman, care leagă peste ani mărturiile Verei, ale Ninei şi ale lui Rafi (tatăl lui Ghili, Ghili fiind cea care povesteşte totul pe măsură ce ţine un fel de jurnal), cu tot felul de legături între Vera şi Nina sau între Rafi şi Nina. Totul poartă amprenta vinovăţiei, dar şi a nevoii de a explica anumite decizii. Peste acestea, dragostea, acea dragoste dureroasă, apăsătoare, pe care puţini reuşesc să o redea aşa cum o face David Grossman:

„câţi oameni de vârsta lui continuă să nutrească o dragoste atât de activă, de devotată, de câinească, o dragoste de-a dreptul înrobită, mizerabilă câteodată, şi încă în prezenţa unei singure părţi?”  

Două sunt palierele pe care a mizat Grossman în această carte. Primul este cel al călătoriei pe care Vera, Nina, Rafi şi Ghili o fac la Goli Otok, prilej de aduceri aminte, clarificări şi revelaţii emoţionante. Al doilea, linia feminină a cărţii, Vera-Nina-Ghili. Fiecare marchează o generaţie şi fiecare vede în felul său evenimentele din urmă cu câteva decenii.

Un roman apăsător, greu de dus, dar fascinant, care aminteşte de intensitatea din deja clasicul lui Grossman, „Până la capătul pământului”.

David Grossman, „De mine viaţa şi-a tot râs”, Editura Polirom, anul publicării: 2020, traducere din limba ebraică de Gheorghe Miletineanu, nr. pagini: 296


Cartea este disponibilă pe:


Fotografie reprezentativă: Hrvoje_Photography 🇭🇷 pe Unsplash