Hanne Ørstavik, la Bucureşti

O naraţiune simplă, cu două-trei personaje, şi o lume îngheţată, redată în propoziţii scurte, molcome, fără mesaje pretenţioase, dar cu o tensiune implicită uriaşă. Se simte singurătatea, aşteptarea, dorinţa de a se întâmpla ceva. Tragicul pare acolo, zâmbind diabolic, şi nu e exclus să-şi fi găsit adăpost exact pe prispa

„Iubire” de Hanne Ørstavik

Deloc complicat. Suntem în nordul Norvegiei, într-o localitate micuţă. E iarnă, cum altfel? E frig şi linişte. Vibeke şi Jon, mamă şi fiu, locuiesc într-o aparentă izolare, sunt doar ei, cu liniştea şi frigul lor, cu nopţile lor în singurătate şi cu aşteptarea cuiva care tot întârzie. Pentru Vibeke, cineva-ul …