„Halebarde, halebarde, archebuze, archebuze”, José Saramago

Ce m-a marcat mai puternic la cartea asta scurtuță? Greu de ales… Faptul că Saramago i-a ales titlul chiar de ziua mea, cândva, în urmă cu cinci ani? Că, deşi e vorba de un manuscris întrerupt brusc, după numai câteva pagini, scriitorul ăsta uriaş a demonstrat că şi sub durerea …

„Anul morţii lui Ricardo Reis”, José Saramago

„Fernando Pessoa nu mai e Fernando Pessoa.” Pentru că a murit. Și-odată cu tristul eveniment, unul dintre heteronimii săi, Ricardo Reis, cel pe care Pessoa nu s-a grăbit să-l îngroape înaintea sa în Cimitirul plăcerilor din Lisabona, revine din Brazilia în Portugalia natală, după 16 ani de autoexil. Aici e …

„Capătul lumii”, de Leon-Iosif Grapini

602947_330955587008254_506920649_nDupă Capăt de linie şi Cetatea cu nebuni, am deschis Capătul lumii cu siguranţa că-mi va plăcea. Leon-Iosif Grapini, pentru cei care n-au auzit de el, este un Saramago român, adică scrie în stilul portughezului mai bine decât altul de pe la noi. De fapt, nu ştiu alt scriitor …

„Fărâme de memorii”, de José Saramago

coperta1Copilăria şi adolescenţa lui José. Cum a ajuns să fie primul din familia sa numit şi Saramago (tatăl său era de Sousa). Unde Saramago înseamnă „hrean”. Unde tot datorită tatălui, subofiţer de poliţie, a ajuns membru al clubului (de suporteri) Benfica Lisabona. „Era mai mult dorinţa lui decât a mea”, …

“Capăt de linie”, de Leon-Iosif Grapini

Un scriitor român contemporan, foarte bine publicat şi în afară cu ajutorul ICR (că tot e la modă discuţia), a răspuns clasicii întrebării „de ce aţi început să scrieţi?” aşa cum nu i-am văzut pe mulţi s-o facă: „pentru că am vrut ca o poveste pe care am auzit-o în …

„Intermitenţele morţii” de José Saramago

„A doua zi nu a murit nimeni.” Aşa începe şi se termină romanul ăsta, în care Saramago mi s-a părut amuzant, ca-n „Omul duplicat” sau „Toate numele”, dar şi grav, precum în „Pluta de piatră” sau „Peştera”. Practic, începând cu un 31 decembrie, ora 24.00, nu mai moare nimeni. Ce …

Romanul unei justificări

E posibil ca multe dintre dimineţile în care a scris romanul „Mâine” să fi început aşa pentru Graham Swift: s-a trezit fără deşteptător, a trecut tiptil în birou, fără să-şi trezească soţia, şi s-a aşezat la masa de lucru, pe care-l aştepta maşina de scris. Îmi place când i se