Categorii
(mini)cronici

# despre Paolo Giordano, în Suplimentul de cultură

Eu unul am început să-l citesc pe Giordano cu În vremea contaminării, deși titlul romanului său de debut îmi era familiar. L-am tot amânat, însă apoi a venit clipa în care am ajuns să regret că l-am tot împins în timp. Singurătatea numerelor prime își merită renumele din mai multe motive, pe care voi încerca să le punctez aici.

Am fost surprins de cât de le­jer poate fi citit romanul de debut al lui Paolo Giordano. Mă aștep­tam să ridice o serie de dificultăți de interpretare, subtilități sau chestiuni greu de așezat în context, mai ales ținând cont de faptul că este un volum premiat. Dar m-am înșelat. Ce am găsit în el a fost cu totul altceva: am fost impresionat de ritmul frazelor și de modul aproape matematic în care acesta corespunde poveștii. Un ritm intern urmat ca o umbră de unul extern.

Textul meu integral poate fi citit aici: suplimentuldecultura.ro

Categorii
(mini)cronici

„Singurătatea numerelor prime” de Paolo Giordano

Am aşteptat prea mult să citesc cartea aceasta foarte cunoscută, premiată şi ecranizată.

Romanul de debut al lui Paolo Giordano – scriitor pe care l-am descoperit, acum câteva luni, când i-am citit jurnalul de pandemie, „În vremea contaminării” – mi s-a părut mai uşor de citit decât m-am aşteptat.

Capitole scurte, propoziţii atent lucrate şi tăiate ca să susţină ritmul alert (deşi povestea nu cere neapărat un ritm deosebit), dar mai ales o poveste de dragoste mai puţin obişnuită stau la baza acestui roman care-şi merită aprecierile. Deşi, trebuie să o spun, pe mine finalul m-a descumpănit. Aş fi vrut altceva, dar e dreptul oricărui cititor să judece, aşa că nu voi divulga sensul acestui final…

Mattia şi Alice sunt doi tineri care suferă din cauza unor momente din trecut: Mattia şi-a pierdut sora în urma unei neatenţii, iar Alice a fost afectată de un accident de la schi. În linii groase, acesta este cadrul, însă psihologic cei doi au portrete mult mai atent construite decât în cele câteva cuvinte de aici. Fiecare poartă cu sine nişte traume şi va fi influenţat mereu de alegerile ori evenimentele din trecut.

Metafora din titlu e legată de faptul că relaţia dintre Mattia (un pasionat de matematică) şi Alice, deşi pare mereu posibilă, este blocată în permanenţă de ceva inexplicabil, aşa cum două numere prime (care se divid doar cu unu şi cu ele însele) sunt separate de numărul dintre ele. Distanţa pare mică, dar este de nedepăşit şi mi s-a părut foarte interesant cum a reuşit Giordano să pună piedici între Mattia şi Alice, deşi, cum am scris mai sus, aş fi vrut să nu procedeze chiar aşa. 😊

Romanul este simplu şi profund ca toate cărţile scrise cu măiestrie. Te face să-ţi pese, te enervează când soluţiile scriitorului nu sunt cele pe care le-ai gândit tu şi te face să te gândeşti la cât de importante sunt unele momente şi decizii din viaţă. „Alegerile se fac în câteva secunde şi consecinţele se plătesc în restul timpului rămas”, scrie undeva în carte. S-a mai spus, se va mai spune, dar niciodată nu va fi suficient pentru a nu mai face alegeri nepotrivite.

Paolo Giordano, „Singurătatea numerelor prime”, Editura Polirom, anul publicării: 2018, nr. pagini: 328, traducere din limba italiană de Cerasela Barbone


Cartea poate fi cumpărată de la:


Fotografie reprezentativă: freestocks / Unsplash