„O speranţă mai puternică decât marea. Povestea unei refugiate siriene care a supravieţuit terorii” de Melissa Fleming

Am tot citit în ultimii ani cărţi despre cei care fug din zonele de conflict către Europa şi mai ales către vestul bătrânului continent. Mărturii tulburătoare despre femei arse de vii ori despre copii care se rup de mame şi se lasă pe mâna traficanţilor de persoane sperând că, ajungând …

Fania Oz-Salzberger: “Războiul este întotdeauna rău!”

Invitată la Salonul Internaţional de Carte Bookfest, fiica scriitorului israelian Amos Oz a acceptat o discuţie inedită despre experienţa sa militară, despre război şi despre cum “fuge” tatăl său de ebook-uri.

Stimată doamnă, ştiu că aţi fost întrebată mereu despre legătura cu tatăl dumneavoastră ori despre cărţi. Aş vrea

Un poet în faţa grozăviilor războiului – despre “Memorii de război”, de G. Topîrceanu

Dacă i s-ar fi întâmplat astăzi toate cele povestite în cartea de la Editura Humanitas, G. Topîrceanu ar fi fost considerat un erou. Un supravieţuitor. Un mare om. Ar fi fost invitat la televiziuni, din zicerile sale s-ar fi schiţat cartoline pentru facebook şi-am fi căutat toţi să ne facem …

Despre xenofobie, în amintirile de front ale lui G. Topîrceanu

Între amintirile lui G. Topîrceanu legate de luptele de la Turtucaia (1916), am găsit următorul pasaj. Românii, surprinşi de atacul bulgarilor, sunt dezorientaţi. Situaţia e critică. Toţi trag de viaţă ca de un fitil de ţigară, sunt disperaţi, aşa că actele extreme au o explicaţie. Aici, nu lipseşte tuşa dulce-amară …

Unul dintre cele mai intense paragrafe citite vreodată

„Deodată, Debora începe, cu mişcări foarte lente, să-şi smulgă părul din cap cu degete şovăielnice. Îşi trage una după alta cozile peste faţa palidă şi nemişcată ca de ghips turnat. Apoi îşi smulge şuviţă după şuviţă, aproape în acelaşi ritm în care afară cad fulgii de zăpadă. Apar două, trei …

„Portretul unei familii turceşti. O poveste din Istanbulul de altădată”, Irfan Orga

Marea plăcere în legătură cu amintirile lui Irfan Orga este că termini cartea în acea stare fericită, dar paradoxală, în care te bucuri să fi găsit un asemenea volum, dar eşti trist că nu mai urmează măcar două-trei pagini în acelaşi mare fel. Îţi induce acea „prea multă fericire” a …