Etichetă: Vellant

„Antropologie şi o sută de alte povestiri” de Dan Rhodes

Se poate să fii şi trăsnit, şi extrem de isteţ, dar şi foarte talentat, toate în acelaşi timp?

Sigur că da. De altfel, geniilor li se acceptă multe, puse de obicei sub cupola nonconformismului.

Acum, Dan Rhodes n-o fi un geniu (deşi…). Spun asta gândindu-mă la faptul că nu există …


„Defalcare. Aproape nicio amintire” de Lydia Davis

Am purtat-o pe Lydia Davis în geantă zile, săptămâni la rând, şi-am scos-o de fiecare dată când am simţit nevoie de altceva. Volumul acesta, care încapsulează două dintre cărţile sale apărute în 1986 şi 1997, mi-a oferit de multe ori detaşarea pe care cred că o regăsesc doamnele pioase care-şi …


„a + b” de Ana Bănică

Despre cum unu şi cu unu fac trei, despre cum ne completăm în cuplu ori despre cum ne facem să suferim, iar din ochi ne ies lacrimi sub formă de inimi, cam despre asta este cărticica Anei Bănică. Una atipică, pentru că nu se citeşte ca orice carte, ci aşa …


„Pe dos” de Carmen Tiderle

O jucărie pentru adulţi, deşi are subtitlul „Poezii cu prostii pentru copii”. Treaba este exersată: citiţi unui copil două-trei poezioare şi vă veţi distra teribil urmărindu-i reacţiile.

Este (şi) pentru adulţi, pentru că poeziile binedispun indiferent de vârstă. Că sunt despre mirosul urât din autobuz, despre mâncarea de la Mac …


Cum iubim

Nu e o interogaţie, ceea ce înseamnă că ştim cam cum iubim şi că în cărticica asta e rost de nişte explicaţii. Pentru cine are nevoie de ele. Dacă are nevoie de ele.

De obicei, avem nevoie de explicaţii în chestiunea iubirii numai când iese rău. Când iese bine, nu …


Monştri plini de speranţă

Am terminat de câteva zile „Monştri plini de speranţă” şi m-am tot gândit ce însemnări aş putea face pe marginea ei. Nu prea mi se-ntâmplă să citesc o carte, mai ales una ca asta, de aproape 700 de pagini, şi să rămân oarecum nemulţumit. De ce? Am impresia că, deşi …