Categorii
(foto)jurnal

#Blutenburg

Fostă reşedinţă a ducelui Albrecht al III-lea de Bavaria, castelul Blutenburg a fost iniţial un conac la care se strângeau pentru vânătoare nobilii din regiune (prima referinţă documentară este din 1432).

40 de minute durează drumul cu bicicleta din centrul Munchenului, Marienplatz, până la Blutenburg.
Sculptura ducelui Albrecht al III-lea şi a partenerei lui, Agnes Bernauer (amanta şi, posibil, prima soţie a ducelui), opera sculptorului Joseph Michael Neustifter (2013).

Ridicat foarte aproape de râul Würm, castelul a căpătat forma de care vizitatorii se bucură astăzi după ce Sigismund, fiul lui Albrecht, s-a retras la Blutenburg şi a adăugat complexului capela, un exemplu pentru stilul gotic care se practica în acei ani în Bavaria.

Capela a fost construită în anul 1488. Frescele de la exteriorul capelei sunt exemple pentru stilul gotic din Bavaria sfârşitului de secol XV.
Pictura din dreapta îl înfăţişează pe sfântul Onufrie cel Mare (Onuphrius), la acea vreme patronul spiritual al oraşului Munchen, pictura din stânga, pe Adam şi Eva în Grădina Paradisului, iar în cea de deasupra intrării, Tatăl îţi ţine în braţe Fiul pe care l-a sacrificat pentru salvarea umanităţii.

Era a doua jumătate a secolului al XV-lea. În timpul războiului de 30 de ani, principala clădire a complexului a fost distrusă, dar a fost reconstruită între 1680-1681.

Ulterior, în secolul al XVI-lea, conducătorii locali şi-au pierdut interesul faţă de acest castel şi s-au mutat la Nymphenburg, iar pentru o scurtă perioadă Blutenburg a ajuns în posesia familiei Berchem. Tot complexul, care astăzi figurează ca un centru cultural al oraşului Munchen, a fost renovat între 1980 şi 1983 şi găzduieşte cea mai mare bibliotecă din lume pentru literatura dedicată copiilor şi adolescenţilor (include şi un muzeu Michael Ende, care merită o vizită separată). Biblioteca a fost iniţiată de un ofiţer evreu din armata SUA, Jella Lepman, în 1949, cu scopul de a-i educa pe copiii acelor vremuri în spiritul păcii şi al libertăţii. Iniţial, biblioteca era una mobilă şi se folosea de vehicule militare.

Intrarea în curtea castelului.

Castelul nu este foarte mare, dar arată extraordinar. Interiorul trebuie să fie grozav şi e de făcut o vizită mai atentă când situaţia o va permite. Deocamdată, la ceas de relaxare cu privire la pandemia de SARS-CoV-2, împrejurimile castelului, mai ales într-o zi însorită, sunt aglomerate, dar poţi sta liniştit pe malul lacului de lângă castel gândindu-te la ducii şi ducesele de altădată.

Memorialul evreiesc de la Blutenburg – Marşul morţii (autor Hubertus von Pilgrim) – aminteşte de marşul evreilor de la Dachau la Tegernsee din mai 1945.