Într-un prezent disecat aidoma migăloaselor reportaje jurnalistice, romanul suprinzătoarei Guzel Iahina spune povestei unei tătăroaice deportate în Siberia în anii 30 ai secolului trecut.

Zuleiha, neîmplinită mamă a patru copii decedaţi şi nefericită soţie a unui ţăran ucis de un ofiţer al Armatei Roşii, este împinsă de valul deportărilor departe de soacra nesuferită, Strigoaica, dar şi de locurile din care i se trage neamul. Drumul este aidoma celor pe care le ştim din alte romane despre deportări, ca şi traiul din pustietatea în care deportaţii sunt nevoiţi să-şi trăiască surghiunul. Totuşi, nimic banal în acest chin infernal repetat în atâtea cărţi în ultimele decenii, pentru că Iahina ştie să-şi detalieze secvenţele cu intensitate.

Povestea acestei femei sărmane are ceva din sentimentalismul unor filme ruseşti (scriitoarea a urmat cursurile Şcolii de Cinematografie), dar şi din dramatismul local al romanelor lui Ismail Kadare. Zuleiha este un spirit puternic, care ştie să tacă şi să reziste şi care-şi cunoaşte locul şi interesul. Este şi o supravieţuitoare încercată de nenumărate ori, care crede într-o soartă altfel, din moment ce curentul vieţii, deşi a tot tras-o la fund, n-a reuşit niciodată s-o scufunde.

Cum supravieţuieşte Zuleiha, cum ajunge ea să-l iubească fix pe cel care i-a ucis soţul şi cum, deşi a pierdut patru copii, crede în al cincilea, toate sunt în acest roman care-ţi rămâne în minte ca o pată de sânge pe zăpadă. De la un capăt la altul, durerea, pe care Zuleiha o absoarbe ca un burete. Cumva, îi supravieţuieşte, încercând să-şi explice de ce.

Logic, anii care trec peste Zuleiha o transformă. Sunt ani grei, plini de asperităţi, care lucrează la profilul femeii aşa cum îl ştia ea din gura mamei sale: „Femeia e câmpul în care bărbatul seamănă seminţele urmaşilor”. În Zuleiha creşte chemarea revoluţionară, însă inteligenţa nativă o ajută să reacţioneze în funcţie de ce i-ar fi bine ei şi mai ales fiului său. Cheia supravieţurii sale e această capacitate de adaptare la vântul roşu al vremurilor.

Cât este de condamnat ea şi cât de bine sunt conturate celelalte personaje, dintre care se distinge ucigaşul-amantul-comandantul lagărului, în acest roman remarcabil, lăudat de numele mari ale literaturii ruse de azi, Ludmila Uliţkaia şi Evgheni Vodolazkin. Uluitor, un debut.

Guzel Iahina, „Zuleiha deschide ochii”, Editura Humanitas Fiction, 2018, traducere şi note: Luana Schidu, nr. Pagini: 424

Carte disponibilă pe elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro şi libhumanitas.ro.

Sursa foto: pagina de Facebook a Editurii Humanitas Fiction